Atribuții și istoric

POMPIERII MILITARI ARGEŞENI - Cu siguranță, meseria de pompier a apărut o dată cu focul care, așa cum știm, este una dintre cele mai mari descoperiri ale omenirii, dar, ca orice invenție - focul aduce omului nu numai foloase ci, din păcate, uneori și nenorociri. Astfel, pompierii se află permanent într-o alarmă continuă și stare de luptă.

POMPIERII MILITARI ARGEŞENI

           Problema prevenirii și stingerii incendiilor s-a pus la începutul secolului al XIX- lea în urma Tratatului de Pace de la Adrianopol din anul 1829, când în Țările Române au fost introduse, în anul 1832, "Regulamentele Organice" (țineau loc de primă Constituție), care prin prevederile lor au stabilit și obligații speciale de prevenire și stingere ale incendiilor pentru prefecturi, primării și poliție. Primele documente din perioada Regulamentelor Organice se referă mai ales la orașele Pitești și Câmpulung Muscel.

În anul 1832, o dispoziție a magistratului orașului Pitești, pretindea că la fiecare prăvălie să se găsească "o putină, o doniță și un topor."

În anul 1839, ocârmuirea județului Argeș face cunoscut magistratului orașului Pitești să se ia măsuri pentru ca în timpul zilei să se facă de serviciu la "comanda de foc - numai de tulumbagii, iar noaptea să se afle toți în funcție". La 23 septembrie 1871, s-a promulgat "Regulamentul asupra Comenzilor de Pompieri Urbani" care prevedea obligativitatea tuturor orașelor țării de a avea "o comandă de pompieri".

În anul 1874, la 28 martie se înființează Secția de Pompieri Pitești a cărei structură era stabilită prin Decretul 702/1874. În timpul Războiului de Independență din 1877-1878, pompierii militari argeșeni făceau parte din Bateria "INDEPENDENTĂ" - Detașamentul căpitanului Horezeanu și participă cu un efectiv de 15 pompieri din Secția Pitești la ostilitățile de pe front, secție comandată de căpitanul Puică Nicolae, originar din Pitești, aducandu-și contribuția la consfințirea independenței României.

În perioada 1881 - 1886, se construiește clădirea cu "Foișor de Observări" de pe Dealul dintre strada Smeurii și Rahova din Pitești (actualul sediu al unității de jandarmi). Prin Ordinul General nr. 3149 din 09.07.1891 al Ministerului de Război se desființează Bateriile de Pompieri artileriști și se înființează în orașe Secții de Pompieri. În orașul Pitești, secția avea un efectiv format din: 1 sergent major, 3 sergenți, 6 caporali, 30 de soldați și 20 de cai. În anul 1902 se înființează Secția de Pompieri Câmpulung Muscel, pe actualul amplasament al Casei de Cultură.

În anul 1930, Secția din Pitești intervine la stingerea groaznicului incendiu de la Biserica din Costești (18 aprilie 1930), când a ars biserica și au fost 108 victime, majoritatea copii. Un alt incendiu de proporții a fost cel din 8 mai 1934 de la Seminarul Patriarhal Miron, unde a intervenit Secția din Câmpulung.

La 4 aprilie 1936 apare Legea de organizare și funcționare a pompierilor militari și civili, care a produs efecte și pe perioada celui de-al doilea război mondial.

În anul 1944, Inspectoratul Pompierilor Argeș era compus din 9 secții de pompieri: Pitești, Câmpulung, Curtea de Argeș, Găești, Slatina, Alexandria, Turnu-Măgurele, Roșiorii de Vede, Zimnicea. După încheierea ostilităților, în anul 1945, unitatea parcurge o lungă perioadă de prefaceri, acționând pentru refacerea țării după război, protejarea populației împotriva unor evenimente deosebite: incendii, explozii, catastrofe etc.

În anul 1951 Unitatea de Pompieri Argeș este trecută în subordinea Grupului Administrativ Craiova.

În ianuarie 1953 se reinființeaza Grupul de Pompieri Argeș, având subordonate subunitățile: Pitești, Câmpulung, Curtea de Argeș, Slatina, Rm. Vâlcea, Găești, Drăgășani.

La data de 01.01.1969, o dată cu reorganizarea administrativ-teritorială, Grupul de Pompieri Județean Argeș cuprindea secțiile Pitești și Câmpulung.

În anul 1970 se reînființează compania Curtea de Argeș, iar în anul 1974 - compania a II -a Pitești pe platforma petrochimică. În perioada 1970 - 1980, pompierii argeșeni s-au confruntat cu o serie de situații dificile din cauza dezvoltării industriale a județului, dar și a fenomenelor climaterice defavorabile, ei intervenind cu succes pentru protejarea populației (inundațiile din 1970, 1975, incendiile deosebite prin amploare din 1974, 1978 de la Combinatul Petrochimic Pitești, cutremurul din 1977 și altele).

În luna decembrie 1994, se înființează Compania de Pompieri Costești cu Garda de Intervenție Vedea.

În ziua de 17.05.1997, într-un cadru festiv, Grupului de Pompieri "Cpt. Puica Nicolae" al județului Argeș (U.M. 0175 Pitești) i se acordă DRAPELUL DE LUPTĂ, potrivit art. 99, alin 1 din Constituție, al art. 1 din Legea 34 din 1995, al Decretului Prezidențial nr. 110 din 14.03.1997.

În anul 2002 ia ființă Stația de Pompieri Mioveni cu Garda de Intervenție Topoloveni.

Anul 2004 marchează o nouă etapă superioară în evoluția instituției, deoarece ia ființă Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Cpt. Puică Nicolae" al județului Argeș, în baza art.1 și 2 al Hotărârii Guvernului României nr. 1492 din 09.09.2004, privind principiile de organizare, funcționare și atribuțiile Serviciilor de Urgență Profesioniste și Ordinului M.A.I. nr. 1/ 0621 din 02.12.2004 (prin unirea celor două structuri: pompieri și protecția civilă).